La final de 2012 am decis că voi deveni vegetariană. Adică om din acela care nu se atinge de carne, dar mănîncă lactate, ouă, pește, fructe de mare. Soțul meu a zis că se bagă și el. Împreună am comunicat decizia unor prieteni și mare greșeală am făcut, a ieșit cu discuții aprinse și mai să se rupă prietenia de la această decizie foarte personală pentru care nici măcar nu le cerusem părerea, doar îi informasem ca fapt divers. Mi-a fost învățare de minte și mulți ani am evitat orice fel de discuție despre acest suiect. Preferam să țin vegetarianismul ca subiect tabu.

Acum în septembrie se face anul de cînd am început din nou să mănînc carne. Nu știu asta decît cei mai apropiați mie, o mînă de oameni, pentru care sunt sigură că astfel de aspecte legate de viața mea sunt irelevante și că mă iubesc din cu totul alte motive. Pînă astăzi nu am simțit să fac publică această schimbare, nu de teamă, ci din aceeași convingere că alegerile alimentare de acest gen sunt chestiuni personale, oricît de publică sau privată ar fi viața cuiva. O spun acum, în acest context în care vreau să-ți povestesc despre cîteva lucruri de care nu mă mai tem de cînd am început să studiez serios nutriția și influența sa asupra altor aspecte ale vieții noastre.

Carnea

Așa cum era de așteptat, prima tăiată de pe lista fricilor este carnea. Am trecut prin tot felul de etape, am încercat veganismul crezînd teoria aia că omul nu a fost făcut să mănînce carne, am încercat crudivorismul în vreme ce-i ascultam pe cei care susțineau că alimentele procesate la cald își pierd proprietățile – chestiune foarte discutabilă atîta vreme cît există studii ca cel de aici, care demonstrează că legumele își pierd SAU NU din proprietăți în funcție de metoda de gătire, ba chiar unora le cresc abilitățile antioxidante. Am ajuns să înțeleg că nu carnea în sine ne face rău, dimpotrivă, proteina animală completă este benefică organismului uman dacă îndeplinește două condiții esențiale, în opinia mea: este consumată în cantități potrivite cu vîrsta, consumul energetic, nivelul de efort fizic și este aleasă din surse cît mai curate, adică de la animale crescute în libertate (cît se poate), fără antibiotice și hormoni.

Carnea este sursă de boală pentru că se produce și se consumă fără măsură. Aleg intenționat să folosesc cuvintele produce și consumă în defavoarea lui crește și mănîncă și am încredere că sesizezi diferența. Eu aleg să mănînc foarte puțină – cel mai mult mănînc pui atunci cînd merg la părinți în vizită pentru că știu că păsările crescute de ei primesc hrană boierească, numai cereale integrale și iarbă grasă. În rest, gust uneori cînd mi-e poftă, dacă mi-e poftă. Carnea nu este baza alimentației mele – poftele mele mari sunt în continuare salatele crude. Profilul rețetelor de aici de pe blog nu se va schimba pentru că am credința că o alimentație majoritar plant-based este benefică pentru noi, oamenii.

Caloriile

Abia dacă sunt în stare să urmăresc o rețetă de prăjtură unde totul trebuie măsurat, cum să am eu vreodată răbdarea să număr calorii? Nu am urmat niciodată un plan de mese bazat pe calorii și am cosiderat mereu că este o mare gogoriță să stai să calculezi cifră cu cifră și totalul să-l raportezi mereu la un standard care nu are nicio treabă cu tine. Dar neștiind exact care e treaba, fiind mereu în categoria femeilor care ar mai dori un kil, două în minus, m-am temut de ele ca de altceva. Au fost cîțiva ani în care rupeam plaja în două alergînd pînă la epuizare, blestemînd biscuitele Oreo mîncat după masa de prînz și crezînd în legea compensației.

Calories IN/calories OUT este o teorie care nu funcționează așa cum ni s-a tot spus ani de zile – mănînci puține, consumi multe și gata, ai slăbit. La mijloc sunt mecanisme mult mai complexe și procese hormonale influențate de sursa caloriilor mai mult decît de numărul lor (pe scurt, 300kCal dintr-o salată cu tot felul de verdețuri, semințe, avocado nu vor avea niciodată același efect în organism precum 300Kcal dintr-un baton de Snickers).

Grăsimile

Nu am trecut la consum masiv de slănină, dar nici nu îmi mai e teamă de nuci, unt, smîntînă, avocado și ulei de cocos. Grăsimile sunt cele care conțin cele mai multe calorii dar dacă teoria caloriilor nu stă în picioare, nici energia conținută de grăsimi nu este relevantă. Am aflat că mult mai important este să discern între grăsimi bune și rele, să mă bucur de primele și să le elimin definitiv pe cele din urmă. La rele și de evitat încadrez orice fel de uleiuri vegetale procesate industrial (floarea-soarelui, porumb, soia), grăsimile hidrogenate sau parțial hidrogenate (margarina) și uleiul de palmier – acesta din motive etice, legate de distrugerile masive ale florei și faunei provocate de industria în cauză în Malaezia și Indonezia.

Sportul

La începutul acestui an îți povesteam despre cîteva strategii care te-ar putea ajuta să-ți îmbunătățești relația cu sportul. Sunt lucruri pe care eu însămi le pun în aplicare constant ca să mă motivez, mai ales că nu sunt vreo împătimită a transpiratului de dragul frumuseții. Exact asta fac de cîțiva ani – am renunțat să mă mai raportez la sport ca la ceva de speriat și ca la ceva ce mă ajută să arăt mai bine. Aspectul fizic plăcut obținut cu ajutorul unui efort fizic susținut este un efect secundar pentru mine; pe primul loc stă acum starea de bine, beneficiile pe care mișcarea le are asupra stării emoționale, atenției, somnului. Sportul este parte din viața mea și accept că sunt zile, săptămîni, luni cînd sunt mai actvă și altele cînd nu mă pot mișca mai mult decît un stretching de cinci minute dimineața. Nu-mi mai e frică, știu ce îmi aduce bun în viață și știu că și după o pauză de trei luni mă voi întoarce la el cu îngăduință și bucurie.

Micul dejun

Ani și ani de zile nu am mîncat nimic la masa de dimineață. cafea și țigară, asta îmi era rutina. Abia pe la 11 simțeam că mi se face foame și trăiam cu un sentiment de vinovăție că sigur la un moment dat mă voi îmbolnăvi din cauza acestui obicei prost de a sări peste micul dejun.

Ni se spune peste tot că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, că de acolo îți iei energia, că dacă te-ai asigurat de această primă masă copioasă, este mai okish să sari peste prînz… Cîte și mai cîte. Lucrurile în realitate stau un pic diferit. Povestea cu micul dejun ca cea mai importantă masă a zilei este născută dintr-o campanie de promovare a unor cereale pentru copii (din acelea de care nu ar trebui niciun copil să se atingă dat fiind că au pînă la un sfert adaos de zahăr de diverse feluri). Deci nicio legătură cu nevoile organismului uman.

Mai mult, spre dimineață nivelul de cortizol secretat de organism crește constant, determinînd la un moment dat (7.00-8.00AM) trezirea. Nivelul crescut de cortizol în organism atrage după sine creșterea glicemiei, adică a nivelului de glucoză (energie) disponibilă în sînge pentru utilizarea de către diverse organe. To cut a long story short: cînd ne trezim, avem deja la dispoziție energie care să ne ajungă pentru primele ore ale dimineții, nu este nevoie să ne repezim în omlete, croissante sau sandișuri. Există multe statistici la nivel mondial referitoare la prezența sau absența senzației de foame la prima oră a dimineții și toate demonstrează că oamenilor mai degrabă nu le este foame la acest moment al zilei dar se simt obligați să mănînce pentru că… povestea de marketing subliniată mai sus.

Poziția mea față de micul dejun este aceeași ca față de orice altă masă a zilei: mănîncă dacă îți este foame. Dacă alegi să mănînci micul dejun, asigură-te că este unul sărac în carbohidrați simpli (am povestit mai pe larg în acest articol cum stă treaba cu acești macronutrienți) și bogat în proteină și grăsime de calitate. Adică, dacă e să-ți fie foame dimineața, nu mînca prăjituri, biscuiți, cereale procesate ci alege ouă, brînză, avocado cu pîine integrală și legume proaspete.

Ca o notă de final, țin să menționez încă odată importanța educației. Nu tot ce zboară se mănîncă, nu tot ce scrie pe internet este adevărat sau bine explicat. Nu tot ce se găsește la raft cu titlu general de mîncare este benefic pentru organismul tău. Trăim, din păcate, într-o perioadă în care primează valori care nu au nimic de-a face cu starea de bine pe care ne-o dorim fiecare dintre noi. Se aleargă mult după profit, pe toate părțile, în toate industriile, cu atît mai mult în cea alimentară sau farmaceutică.

Este nevoie de educație pentru a cerne informațiile cu care suntem bombardați și pentru a obține împăcarea cu deciziile noastre, legate de alimentație sau viață în general. Dacă ai nevoie de ajutor în această direcție, află că asta fac eu în privat cu oamenii preocupați de adevăr în privința nutriției – ședințe de educație one-to-one în care trecem în detaliu prin tot felul de subiecte, de la macro și micro nutrienți la sport, somn, hormoni, obiceiuri de zi cu zi care ne influențează sănătatea etc. Poți să-mi scrii la elena@sufletpentruhrana.ro pentru a discuta detaliile unui astfel de pachet de coaching.

Cu drag,