Am 40 de ani și nu sunt 100% sigură că-mi place peștele. Acest fapt nu mă face specială în vreun fel, citesc tot timpul că mulți oameni pe lumea asta au probleme cu peștele, în special dacă acesta nu a fost staple în dieta lor de mici copii (cum se întîmplă în orașele-port ale lumii, zonele tropicale cu ieșire la mare etc.). Toată lumea știe că e bine să-l mănînce dar de aici pînă la a-l face parte importantă din dietă este cale lungă.

De fiecare dată cînd mă apuc să gătesc pește, la noi în casă se declanșează o stare de zgomot și agitație de parcă noul război mondial ar bate la ușă. Două dintre cele trei pisici care trăiesc cu noi încep să-și ceară drepturile foarte vocal. Subliniez foarte. Sfîrșitul lumii se apropie, dați peștan la pisicuți, dați acum!!! – cam asta citim noi în miorlăielile lor intense.

Stau și mă gîndesc, ce simțuri intacte au mititelele, cît de în acord sunt cu propria ființă, în ciuda domesticirii lor acum mii de ani – nu foarte departe de momentul în care ne-am așezat și noi, oamenii, zicînd gata cu alergătura după hrană și adăpost. Pisicile nu poftesc, nu țipă, nu se tăvălesc pe jos dacă nu primesc niște crănțănele produse în fabrică. Cel mai mult și mai mult își doresc pește proaspăt, urît mirositor (pentru oameni). Pisicile știu instinctiv ce este bun pentru ele, în ciuda nenumăratelor încercări umane de a le adapta dieta la stilul de viață modernă.

Noi, în schimb, ființe superioare, ce facem cu instinctele noastre? Le îndesăm adînc sub un preș. Să nu care cumva să iasă de acolo și să zică altfel decît am auzit la televizor, a zis tanti pe Instagram, scrie pe pachetul de la magazin. Toată atenția noastră este la mesajele externe, acolo unde își are rădăcina confuzia în care ne bălăcim permanent. Vrem să ascultăm de toți, să punem în practică tot ce ni se flutură pe sub nas ca știință sau holistică.

Cum vine spre noi o idee, cum apare și întrebarea oare ar trebui și eu să… (poți introduce aici orice: deveni vegan, mînca numai frunze verzi, suplimenta cu vitamina C, renunța la pește că tot de la el am plecat și nu mă mai pot opri). Suntem bombardați cu idei și propuneri dinafară și le luăm pe toate în seamă, nemailăsînd timp, spațiu și energie pentru cea mai importantă întrebare: cum mă simt eu în relație și ca urmare a alegerilor mele? Ne este frică să descoperim că răspunsul nu este extraordinar de fiecare dată.

Te las să te gîndești un pic la asta și mă întorc la peștele despre care ziceam că nu sunt sigură că-mi place. Îmi place ideea de pește dar sunt unii care pur și simplu sunt prea lipsiți de gust ca să-mi aducă vreo bucurie. Mai sunt și pești buni, gătiți prost – știu că în teorie aburul este cea mai ușoară variantă și mai benefică pentru sănătate. Prefer, însă, cuptorul, sotatul sau chiar peștele la conservă decît ceva flasc și lipsit de gust cum iese peștucul de la abur. Cheia la pește, îmi pare mie, este condimentarea și în această cheie am făcut acest experiment pe care ți-l descriu mai jos.

Peștele trebuie curățat și spălat bine, apoi tăiat în bucăți cît de cît pătrate și egale, cu latura de 4-5cm. Îl poți tapeta cu puțină făină amestecată cu amidon de porumb, dar nu este obligatoriu.

Separat ai nevoie de ghimbir, usturoi și ceapă roșie/șalotă. Toate trebuie tăiate feliuțe subțiri. Eu am folosit aproximativ șase linguri de ghimbir, cinci căței de usturoi și două șalote.

Într-o tigaie am încins patru linguri de ulei de cocos, am pus toate trei condimentele și le-am călit la foc potrivit timp de 4-5 minute. Am adăugat bucățile de pește și am continuat să sotez 8-10 minute, pînă au căpătat o culoare aurie pe ici pe colo. Am sărat și piperat. Pentur o notă mai thailandeză/asiatică, poți înlocui sarea cu sos de pește.

[Între timp, pisicile concertau de mama focului]

Eu am mîncat peștele așa, gol goluț dar nu trebuie să faci ca mine. Îl poți combina cu orez negru/integral și cu o salată mare verde, stropită cu puțină sare de mare și zeamă de lămîie. Aceasta din urmă poate fi folosită și la pește, va scoate foarte bine aromele la iveală.

Sper să te inspire experiența mea cu acest peștuc.