Mîncare de linte roșie cu spanac și semințe de pin

Boabele, cum îmi place mie să le zic, sunt una dintre cele mai bune surse de proteină vegetală și au și multe fibre. Două motive beton pentru care le recomand oricui mă întreabă „ce să mănînc ca să îmi țină de foame?”. Lintea și năutul, în special, îmi plac la nebunie pentru că sunt foarte versatile – în funcție de condimentele pe care alegi să le folosești cu oricare dintre ele, obții mereu o mîncare nouă, aromată și sățioasă.

Humusul meu, de exemplu, nu are niciodată același gust. Spre ușoara enervare a celor ce întreabă despre rețetă și mai ales a soțului meu, care regretă la fiecare tură că nu o să mai fac niciodată așa bunătate. Are dreptate cumva, nu mai gătesc acea bunătate, ci alta, pentru că îmi trec prin cap combinații de arome și le pun în aplicare cu orice preț. Am încercat de multe ori să-i explic că o oală curată pentru mine este ca o pînză albă pentru un pictor. Acolo îmi vărs toată imaginația și creativitatea de care sunt capabilă în momentul în care decid să gătesc. Mă las cumva condusă de ingrediente și de impulsurile pe care mi le dă mintea pe baza micilor frînturi de inspirație recente – o rețetă dintr-o carte, un personaj dintr-un documentar povestind despre mîncarea din copilărie sau degustînd diverse preparate, fotografii de pe Instagram și tot așa.

Update 19 noiembrie: una dintre rețetele de hummus a văzut lumina zilei între timp și o găsești aici.

Mîncare de linte am făcut de multe ori pentru că simțem nevoia de arome indiene și amestecam condimentele astfel încît să-mi satisfac pofta. Așa am ajuns la rețeta de daal pe care ți-am prezentat-o aici. Astăzi am ales să consult o carte și să văd care este rețeta „adevărată” de daal (Mark Bittman How to Cook Everything). Nu am urmat-o pas cu pas. Nu am luat din ea decît condimentele, altele decît ce folosisem eu de atîtea ori în trecut – cardamon, cuișoare, boabe de muștar. Pe măsură ce tocam ceapa (există vreo rețetă de tocăniță de orice nație care să nu înceapă cu o ceapă tocată?) am văzut alături de lintea galbenă și ceva verde. Am decis să adaug spanac. Apoi mi s-a părut că nu e suficientă culoare și am ales să pun și roșii proaspete. La final, gîndindu-mă că lui Brăduț e posibil să nu i se pară suficient de sățioasă mîncarea, am tăiat lîngă ea și un ou fiert.

Ce am avut în farfurie la final? Proteină de calitate, grăsime sănătoasă, luteină, vitamina A din belșug, vitamina C, acid folic, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, fibre, acizi grași omega-3 & omega-6. Just to name a few. Pe scurt: o masă bogată în nutrienți, macro și micro, care ține de foame și mă hrănește cu adevărat.

Rețeta este 100% vegană și foarte simplă. Nu ai nevoie de ingrediente neobișnuite și totul este gata în maxim jumătate de oră. Sper să îți placă și să îți fie de bine!