Dragă Elena,

Azi ar fi fost ziua liberă la mîncat orice din planul tău, eu am ales să mai țin o zi de post, iar acum, după ce am mîncat o salată de andive cu brînză cu mucegai și multă lămîie, stau cu un pahar de vin alături ca să îți scriu cîteva ceva după primele zile.

În primul rînd trebuie să zic că îmi este foarte ușor să urmez planul tău de mese pentru că este destul de similar cu ce mîncăm noi în casă în mod obișnuit. La noi în casă se gătește, partenerul meu de viață este pasionat de gătit și condimente etc. Cum ți-am scris, cred, într-unul dintre primele mesaje, eu am devenit vegetariană în 2000, am avut o perioadă de început destul de habotnică, apoi m-am mai relaxat, iar în 2008, cînd am călătorit în Asia și am murit de foame cu tofu și alge, am decis că e ok să mănînc și pește și fructe de mare. Bine, trebuie să recunosc că atunci am mîncat cei mai buni creveți din viața mea, cumpărați direct din barca unui pescar, în Vietnam, chestie care a contat mult în decizie.

Acum, după introducerea asta lungă, dă-mi voie să îți spun că sînt absolut impresionată de cîteva lucruri pe care ți le zic mai jos:
(1) volumul de muncă pe care îl intuiesc în spatele a ce mi-ai trimis – mie mi-a luat ani de experimentat pe propria mea piele, eșecuri, lecții dure și multe lecturi ca să pricep una-alta.
(2) rețetele tale – mi se par GE-NI-A-LE și ți-o spun din papucii cuiva care nu iubește să stea mult în bucătărie, nu are imaginație prea mare la combinații și care a folosit de-a lungul anilor tot felul de cărți de bucate ale unor bucătari faimoși, din categoria Ottolenghi și alții ca el.
(3) creativitatea – ai reușit să mă faci să reevaluez ingrediente care nu îmi prea plac, gen sfecla roșie sau smoothie, ai reinventat conopida combinată cu muștarul de Dijon, iar tocănița iute de năut este cea mai gustoasă variantă pe care am mîncat-o vreodată.
În fine, ultimul pe listă, dar important pentru mine, am reușit să nu fiu prea certăreață în zilele de post. Înclin să cred că a fost motivația mea mai mare combinată cu încurajările tale, în orice caz am reușit să trec de la post intermitent 16-8 la post de 24 de ore în care nu m-am certat cu nimeni. Și de două ori în cîteva zile!
Dacă te întrebi de ce m-am înscris la programul tău, răspunsul include de fapt două răspunsuri: urmăresc de mult timp ce scrii pe blog și mi s-a părut interesant, diferit și foarte sincer, iar eu trec de o vreme printr-o perioadă în care încerc să mă reinventez profesional, rezultatul fiind că mănînc aiurea și la ore aiurea, așa că mi-am oferit o cîrjă. Se dovedește că mi-am oferit o bucurie. Mai zic o dată: mi-a plăcut extraordinar de mult ce faci!
Toate gîndurile bune,
Bianca