Mic dejun: Pancakes din făină fără gluten

Ți-am povestit acum cîteva luni despre cîteva reguli de care am învățat să țin cont și care mă ajută să nu mai arăt la orice oră din zi sau noapte ca și cum aș fi mîncat un pepenaș. Una dintre ele era eliminarea pe cît posibil a glutenului din regimul meu alimentar. Acum că a trecut și mai mult timp și am petrecut cîteva luni în România unde este extrem de greu de pus această regulă în aplicare, îmi dau seama că în cazul meu este cea mai importantă dintre reguli. Am testat și retestat – mănînc paste, pîine, prăjituri făcute cu făină de grîu (albă și procesată, de asemenea) și am probleme mari de digestie. Pun pauză și după 3 zile sunt alt om.

Dată fiind situația înlocuiesc făina de grîu ori de cîte ori pot. Am învățat să trăiesc fără pîine său să mănînc cantități infime. Mănînc dulciuri din comerț extrem de rar, mă feresc pe cît pot și de ce mi se oferă ca fiind făcut în casă. Prefer să fac eu cu mînuțele mele și să fiu sigură că ingredientele pe care le folosesc sunt dintre cele mai sigure pentru problema mea.

Pentru clătitele de față, de care m-a pocnit brusc pofta într-o zi oarecare de miercuri, am avut ceva de alergat. La Tîrgoviște sunt extrem de puține magazine-cu-quinoa, cum le-ar zice Brăduț, adică Plafar sau similar. Eu știu doar 3 și toate sunt axate mai mult pe remedii decît pe ingrediente sănătoase pentru gătit. Făină fără fluten avea doar unul – respectiv de hrișcă și de mei. Nu am avut de comentat, am luat din amîndouă și mi-a văzut de drum. S-a dovedit a fi o alegere înțeleaptă.

Făina de hrișcă, ca și celelalte făinuri fără gluten pe care le-am mai testat NU seamănă deloc cu făina de grîu cu care suntem noi învățați să facem prăjituri. Spun asta pentru cine nu a încercat așa ceva pînă acum. Nu este la fel de fină și asta se simte, orice dulce ai face cu asemenea făină, vei simți o textură aparte a produsului final de care nu cred că ai cum să sapi. Posibil să îți pară ciudată prima oară. Și a doua. Apoi te obișnuiești și îți dai seama că de fapt îți place. Eu așa am pățit.

Mergînd cu povestea mai departe – e musai să mă laud cu mixul pe care îl vedeți presărat pe deasupra clătitelor. Am răsurnat în blender nuci, merișare uscate și stafide, am pulsat de cîteva ori și voila! Combinația în cauză alăturată afinelor proaspete este demență! Recomand cu mare căldură.

Clătitele sunt unele din acelea stil american, mai groase și mai mici decît crepes. Mixul este foarte simplu – făină fără gluten, ouă, zahăr, lapte, ulei vegetal. Zahărul este opțional – eu am pus o lingură rasă de zahăr nerafinat. Laptele poate fi vegetal. Ouăle ar fi minunat să fie de țară dar știu că nu toată lumea are posibilitatea să găsească așa ceva – fiți pe pace, ies clătitele și cu ouă din comerț. Cantitățile sunt aproximative, trebuie să vă jucați astfel încît să obțineți o cocă de consistența smîntînii după ce o amesteci puțin în cutie (nu cum este cînd bagi lingura prima oară că atunci e mai bățoasă).