Rareori mi-e dat să întîlnesc pe cineva care nu are o relație de love-hate cu sportul. Știm cu toții că e necesar, dar ne e lene, nu ne-am găsit o rutină care să ni se potrivească bine, e sala prea departe, e prea frig afară și tot așa. O scuză atrage pe alta și trece săptămîna și apoi luna și apoi anul. Am fost eu în situația asta și am vorbit de-a lungul timpului cu zeci de persoane în aceeași situație. Situația e și mai dramatică atunci cînd vorbim de persoane care nu au nevoie musai să slăbească sau să-și rezolve o problemă de sănătate prin mișcare. Motivul este simplu de ghicit – lipsește motivația!

Să-ți spun un secret: este firesc să nu-ți placă sportul pentru că nu este natural. Omul de cînd se știe a avut nevoie de mișcare fizică pentru a supraviețui – fie că umbla sau muncea din greu după/pentru mîncare, fie că fugea ca să se apere de dușmani, fie ei animale sălbatice sau alți oameni. Revoluția industrială a schimbat treptat situația și a facilitat omului accesul la un trai mai bun cu efort mai puțin. Dar asta este o poveste de plus-minus două decenii, adică de o clipită în roata mare a evoluției speciei umane pe Pămînt. O la fel de mare schimbare a făcut-o industria alimentară de după Al Doilea Război Mondial – toți compușii chimici născuți în laborator au înlocuit mare parte din hrana naturală sau au facilitat creșterea producției alimentelor de bază fără efort prea mare fizic din partea fermierilor. Nu mai zic de exodurile oamenilor de la sate la orașe, de la ferme în birouri – toate bazîndu-se pe ideea că la oraș se poate trăi mai bine cu efort mai mic.

Am sfîrșit cu toții cu această dilemă cu care ne confruntăm zi de zi – trebuie să mă mențin sănătos, viguros, la o greutate optimă dar nu am niciun motiv real de a mă supune chinurilor fizice pe care practicarea unui sport le provoacă.

Sportul preferat

Găsește-ți ceva ce îți place mult să faci, fie că e vorba despre plimbat prin parc sau pe străzi, dans la bară sau înot. Alege să numești și să defininești ca mișcare, nu ca sport efortul fizic pe care îl faci. Este o diferență care ajută mintea și construirea unei rutine. Dacă îți place la nebunie să dansezi, apăi înscrie-te la cursuri sau dansează seara jumătate de oră pînă cazi lat. Nu e nevoie de partener, de program strict, de o muzică anume. O faci pentru că îți place, nu pentru că trebuie să faci sport. În plus, nu trebuie să faci zi de zi același lucru – ba chiar este recomandat să alegi exerciții diverse de la o zi la alta pentru a-ți antrena mușchi diferiți și a nu da corpului oportunitatea de a se obișnui cu un anume tip de mișcare (pentru că îl învață, îl face din ce în ce mai ușor și în timp devine mai puțin eficient din punct de vedere consum energie).

Nu alege după trenduri. Dacă toată lumea aleargă maratoane și nu-știu-cîte ture de Herăstrău fără să se gîndească dacă asta chiar ajută sau nu pe termen lung, nu înseamnă că și tu trebuie să alergi. Ascultă-ți corpul, îți va spune cînd un efort fizic este suficient sau cînd ai întrecut măsura. Tu știi cel mai bine dacă e nevoie să transpiri ca nebunul sau mai degrabă să te întinzi ca o pisică.

Momentul preferat

Știu că circulă multe teorii legate de cînd anume e mai bine să faci sport – dimineața sau seara. Eu zic că abordînd problema ca „mișcare” și nu „sport” nu se aplică nicio regulă. Faci cînd simți că ai nivelul cel mai ridicat de energie sau cînd ți se ivește ocazia de a face mișcare. De exemplu, eu am încercat în repetate rînduri să alerg sau să fac yoga dimineața și nu merge. Nu sunt a morning person, îmi place ca atunci cînd mă trezesc să am cel puțin o oră pentru mine și cafeaua și smoothie-ul meu. Nu am energie dimineața, promit că am încercat de multe ori și nu funcționează, dacă cineva mi-ar impune să fac sport numai dimineața aș ajunge să urăsc fiecare secundă și să renunț definitiv. După-amiaza și seara I am loaded! Nu foarte tîrziu, însă, pentru că atunci intervin alte aspecte – cina, paharul de vin, somnul etc.

Fă mișcare cînd ai timp și energie. Patru serii de sun salutation imediat ce te-ai trezit; tras mașina pe dreapta cu doi kilometri mai departe de unde ai prînzul de afaceri și mers pe jos pînă acolo; plimbat cîinele cu zece minute mai mult seara decît dimineața.

Și chiar dacă urmărești o rutină de sport – exerciții acasă sau mers la sală – fă-o cînd simți că e cel mai bine pentru tine, nu cînd merge și prietena sau cînd ți-a zis ție un oarecare antrenor că ar fi bine. Fiecare om este diferit, are un ritm biologic unic și un nivel de energie care fluctuează după reguli individuale.

Dans în doi

Este posibil să fii genul de persoană care se simte mai motivat în doi sau în grup (știu cum sună asta, nu te gîndi la prostii, încă vorbim despre sport!). Găsește un partener, stabiliți o rutină care să vă convină amîndurora și țineți-vă de ea. La mine a funcționat foarte bine pe vremuri cînd locuiam în București – atît de bine încît mi-am petrecut întreaga vacanță de iarnă a anului 2008 la sală împreună cu prietena mea, Andreea. Locuiam împreună aproape de Novotel, ne-am făcut abonament și seară de seară eram acolo pentru alergat pe bandă, înot și saună. Cînd locuiam în sudul Thailandei, în Khanom, ieșeam la alergat cu Demi. Acum joc tenis cu Brăduț cîteva seri pe săptămînă. Mă ajută să am pe cineva cu care să fac sport pentru că odată ce zic hai! e ca și cum fac o promisiune. Și știi și tu cum este cu promisiunile – mai degrabă de ții de cele făcute altora decît de cele făcute ție însuși.

No role-model is the best role-model

Nici din viața reală, nici de pe internet. Cu atît mai mult de pe internet! Este plin Facebook-ul și, mai ales, Instagramul de fete tinere, frumoase, cu brațele bine definite, cu abdomen plat și fund perfect bombat. Tu nu ești niciuna dintre ele și foarte bine că este așa. Ține minte că nu le cunoști, nu știi niciodată ce e în spatele acelor fotografii (multe ore la sală pentru că fetele sunt modele sau vor să fie sau sunt antrenori de fitness sau pur și simplu multă prelucrare digitală a fotografiilor). Niciun om normal nu se expune decît dacă are un interes să facă asta – trăiește într-o formă sau alta din propria imagine (au o ocupație care le cere să arate într-un anume fel), vor să-ți vîndă ceva (cursuri, abonamente, soluții-minune la toate problemele tale și tot așa).

Scotocește bine online și offline și alege înțelept cînd e vorba despre a urma clasele/programele unor guru într-ale fitness-ului. Alege după carismă, nivel de intensitate, lungimea antrenamentului dar niciodată pentru că vrei să arăți ca unul sau ca altul.

Alege corect obiectivul

De cele mai multe ori vrem să slăbim și ne urmărim evoluția (sau nu) urcîndu-ne pe cîntar și bucurîndu-ne cînd ne arată jumătate de kilogram în minus sau blestemînd toți zeii cînd, dimpotrivă, vedem o cifră mai mare ca ieri. Been there, done that for years! 

Nu te cîntări zilnic, ci o dată pe săptămînă. De la o zi la alta cîntarul arată cifre diferite din diverse motive – poți să reții apă sau să fi mîncat ceva mai greu de digerat, care stagnează o perioadă mai lungă în colon. Diferențele reale de greutate nu se fac simțite nici măcar de la o săptămînă la alta, ar fi bine să îți notezi în agendă lunar greutatea pentru a vedea cum evoluezi.

Nu te baza 100% pe cîntar. Cumpără-ți un centrimetru din acela de croitorie și măsoară cu el circumferința bustului, taliei, coapselor, brațelor. Este mult mai relevant cîți centimetri pierzi decît scăderea în greutate. Motivul este că dacă slăbești cu cap (adică o dietă bazată pe alimente integrale combinată cu sport) vei transforma grăsimea în muchi, iar mușchii atîrnă mai greu la cîntar decît grăsimea. Mai simplu spus – poți avea 60 de kilograme cu 65cm în talie sau 60 de kilograme cu 75cm în talie. În primul caz porți la haine 36, în al doilea 38 (fac referire la femei aici). Diferența este de la mușchi versus grăsime. Și cel mai important pînă la urmă este cum te simți și cum stau hainele pe tine, nu ce îți arată aparatul din baie, corect?

Te rog renunță la a mai vrea să fii slab/slabă. Mai ales dacă ai trecut de 35 de ani este extrem de important să faci o schimbare de perspectivă, să alegi mai degrabă să fii în formă. A fi slab este o normă socială, o idee care ne este impusă de media, industria de fashion și beauty. Există culturi pe lume în care este apreciat să ai forme rotunde pentru că a fi slab echivalează cu a fi nevoiaș, a nu avea suficientă mîncare. A fi în formă, pe de altă parte, implică o stare de sănătate și un nivel de energie care îți permite să faci față oricărei provocări – de la a te bucura cu adevărat de energia copilului tău pînă la a sta în picioare două ore la coadă la ANAF.

Încearcă să te gîndești la cea mai bună versiune a ta, mai degrabă, dincolo de kilogramele arătate de cîntar și de centimetri din talie. Uită de comparații, de norme sociale. Țintește să fii așa cum simți că trebuie să fii astfel încît corpul să nu fie un subiect pentru tine – să nu te mai gîndești la el nici ca slab, nici ca gras, să fie și să funcționeze fără probleme. Dacă pentru asta alegi să mergi pe jos zilnic și să mănînci numai legume și fructe, foarte bine. Dacă în schimb preferi să dai gata o ciocolată la două zile (nu recomand!) și să petreci 7-8 ore pe săptămînă la sală și alergînd, bine și așa. Ascultă-te, urmărește-te cu atenție și vei ști care e cea mai bună alegere pentru tine.

Cu drag de hrană și de viață,