Cunosc zeci de femei frumoase, superbe unele dintre ele; fiecare unică, cu particularități irepetabile la vreo alta de lîngă. Brunete, blonde, roșcate, înalte, minione, cu ochii verzi sau căprui, cu părul lung sau tuns periuță, cu sîni de adolescentă sau plini de umplu lejer o cupă DD. Irepetabilă fiecare, repet, dar frumoasă de pică. Ce au toate în comun? Se uită în oglindă și văd defecte. Multe dintre ele văd exclusiv defecte și concluzionează cu voce interioară dată la maxim că nu le place cum arată, că trebuie să slăbească, că ce bine ar fi fost dacă avea cu zece ani mai puțin sau cu zece kilograme în minus, că dacă nu mai rîde atît de mult și folosește crema-minune sigur îi vor dispărea ridurile de la ochi. Toate, fără excepție au cel puțin o mică obsesie legată de corpul lor, o trăsătură care le nemulțumește și pe care o observă iar și iar și o aduc în discuție ori de cîte ori au ocazia. Ceva ce există ca defect numai în mintea lor.

Pentru mine mai toată viața a fost burtica. Am avut abdomen plat numai cînd slăbisem pînă la 54kg și chiar și atunci nu eram mulțumită decît în momentele în care uitam să mănînc și beam doar cafele toată ziua. Și fumam 2 pachete de țigări. Situația asta a durat cîțiva ani, puțini comparat cu restul vieții adulte în care am învîrtit obsesia asta în cap pînă am făcut-o trăsătură definitorie. O mai am și acum dar din fericire pîlpîie din ce în ce mai slab, ca un opaiț care rămîne fără ulei.

Ce am făcut de am ajuns aici? Am luat-o la studiat pe toată părțile – pe ea, obsesia – pînă i-am dat cumva de cap. Văd doar eu sau văd și alții defectul ăsta? E posibil să vadă toată lumea un pic de burtică, dar pentru cei mai mulți nu e un defect, ci doar o trăsătură fizică lipsită de importanță. Vreau să am six pack? Nu, nu mi se pare sexy deloc ca o femeie să fie plină de mușchi pe abdomen sau oriunde altundeva. Vreau să am abdomenul tonifiat? Da. Atunci să fac niște exerciții pentru asta. Ce anume influențează dimensiunea defectului? Cît mănînc și cît beau. Doar atît? Nu, cît și ce mănînc și beau. Pot face ceva în această privință? Sigur că da.

Astfel un proces de multe luni de zile m-a adus față în față cu aceste deprinderi care mă ajută foarte mult cu digestia și de acolo mai departe cu problema vieții mele – o burtică tot mai mică cu care mă împrietenesc în fiecare zi și pe care reușesc să o accept ca parte din mine, nici bună, nici rea, ci pur și simplu parte din corpul meu, lipsită de importanță pentru cine sunt eu cu adevărat.

  1. Încep cu the obvious – am învățat să spun NU băuturilor care au gaz în ele. Cola și derivate beau de ani de zile extrem de rar, probabil 5 pe an. Dar nu doar despre ele este vorba aici, ci și despre soda (apă minerală/sifon), bere, șpriț.
  2. Strîns legat de punctul 1 – am învățat să evit cît pot de des alcoolul de proastă calitate. De care e plină Thailanda – berea produsă local este o mizerie chimică, iar vinul importat este de o calitate îndoielnică în 70% din cazuri. Cu gaz sau fără gaz, îți garantez că orice alcool prost balonează și constipă.
  3. Beau apă călduță cu zeamă de limetă/lămîie în fiecare dimineață pe stomacul gol. Știu că toată lumea face caz de povestea asta și sunt mulți sceptici (m-am numărat printre ei) dar eu am făcut o regulă din asta și îmi face foarte bine. O consider un wake-up call al tractului meu digestiv.
  4. Apropo de apă, cît de plată o fie ea, evit să o beau în timpul mesei sau imediat după. Încerc să aștept măcar 10 minute după ce am terminat de mîncat pînă să beau apă, ideal chiar jumătate de oră. E mai greu cînd mănînc în oraș, încă mă simt ciudat să nu comand și ceva de băut alături de mîncare și dacă tot comand, evident că și beau. Principiul din spate este simplu – apa diluează sucurile gastrice și astfel se încetinește procesul de digestie; mîncarea stînd mai mult timp în stomac provoacă balonare, senzație de plin și greutate inutilă.
  5. Și tot legat de apă – beau din ce în ce mai multă, 2 spre 3 litri pe zi. Apă cu vitamine, îi zic eu. Alții o numesc apă infuzată. Eu umplu o carafă de sticlă cu apă și adaug orice am la îndemînă: felii de limetă sau lămîie, ghimbir, măr, fructe de pădure, frunze de mentă su busuioc. O țin la frigider și de acolo îmi umplu paharul tot timpul. E bună tare la gust și asta mă face să beau cantități mai mari decît aș face-o cu apa simplă.
  6. Nu beau lapte. De ani de zile nu îl mai beau ca atare, pînă de curînd îmi puneam dimineața un strop în cafea. Am renunțat și la picăturile astea și nu regret, ba chiar mă bucur mult mai mult de cafea, îi simt gustul cu adevărat și beau mai puțină decît atunci cînd o diluam cu lapte.
  7. Iubesc smoothie-urile și le beau deja de multă vreme. Le-am preferat mereu pe cele dulci, baza era întotdeauna banana sau mango, ba de multe ori le combinam pe amîndouă și mai adăugam și niște lapte de cocos. Am învățat că e mai bine să reduc cantitatea de fructe dulci și să adaug neapărat verzituri – kale, spanac, rucola sau ce mai am la îndemînă. Crește astfel aportul de fibre și digestia mea nu are decît de cîștigat din asta. Amestec frecvent semințe de chia, psyllium, matcha, spirulină, piper Cayenne sau scorțișoară.
  8. Evit mîncărurile procesate, incluzînd aici și cea mai mare parte din mîncarea gătită la restaurantele thailandeze. Îmi permit din cînd în cînd floricele dacă merg la cinematograf sau vreo napolitană în timpul menstruației cînd am pofte de dulce. Am învățat să cer în thailandeză să nu mi se adauge MSG în mîncare (am mai vorbit despre acest subiect în articolul de aici) pentru că știu sigur că îmi face rău pe termen scurt – digestie îngreunată și uneori chiar stare de rău, senzație de vomă, somnolență. În general prefer să pot recunoaște ingredientele din farfurie, să știu că vin din natură și nu din fabrică.
  9. Încerc să mănînc cel puțin o salată pe zi. Cît de mică, cît de simplă. Legume multe, verzituri, dressing de calitate – de obicei ulei de măsline, sare de Himalaya, piper proaspăt
  10. Am renunțat la pîine de două luni și din asta văd cea mai mare schimbare. Nu m-a indentificat nimeni cu vreo boală celiacă, nu am intoleranță la gluten. Iubesc pîinea ca pe ochii din cap, mi-e poftă de ea dar știu sigur că este motivul principal pentru care mă îngraș în anumite perioade și ingredientul care îmi accentuează cel mai tare defectul sus-numit. Odată cu pîinea am lăsat deoparte pastele și prăjiturile. Cînd îmi e poftă încerc să găsesc alternative din făină integrală sau alte făinuri speciale – de migdale sau cocos pentru prăjituri, de orez, hrișcă sau năut pentru paste.

Astea sunt regulile mele, concepute prin simpla observare a propriului corp și a proceselor care au loc în el în anumite circumstanțe. Posibil să te ajute și pe tine, toate sau doar cîteva. Nu le-am scris ca sfaturi, ci mai degrabă ca inspirație. Dacă ar fi să dau un sfat, totuși, acela este de a te observa atent pentru că numai așa poți identifica ce îți face bine și ce nu. Iar apoi te-aș sfătui să experimentezi fără teamă pentru că este foarte probabil să ai surprize plăcute în urma unor schimbări foarte mici. Ca să te conving – renunțatul la pîine în cazul meu a contribuit la o scădere în circumferința taliei de 4cm într-un interval de o lună.

Dacă ai observații similare, obiceiuri care te ajută să ai o digestie mai ușoară, lasă un comentariu ca să învățăm una de la alta. Despre alt obiceiuri care ajută să ai o viață echilibrată fizic și psihic am mai scris aici.

Cu drag de hrană și de viață,