Acum mai bine de doi ani am decis să reduc drastic făinoasele și zahărul pentru că-mi doream să slăbesc. Am mai scris în diferite ocazii ce s-a întîmplat, reiau foarte succint: am slăbit șapte kilograme, mi-a dispărut burtica, balonările s-au redus considerabil. Nu au dispărut decît în perioadele în care pizza, pastele, prăjiturile lipseau cu desăvîrșire din dietă. Am reușit în doi ani prin această practică on-and-off făinoase să confirm ceea ce bănuiam: aveam sensibilitate la gluten manifestată foarte rapid (în decurs de 12h) prin constipație, balonare, senzație de greutate. Așa că la 1 iunie anul acesta am renunțat să mai mănînc gluten și m-am ținut de acest regim foarte aproape de 100%.
Rezultatele pot fi descrise simplu prin vorbele lui Brăduț (care mi s-a alăturat și el în acest demers): nu îmi mai simt digestia. Asta se traduce în lipsa oricăror simptome legate de tractul digestiv, totul merge bine, nu există senzații de greu, de umflat, nu dereglări ale scaunului. Eu aș mai adăuga că aceasta a fost singura schimbare majoră pe seama căreia aș putea pune dispariția completă a simptomelor de artrită reumatoidă pe care le aveam încă din 2012.
Nu am povestit niciodată public despre această problemă, o fac acum în contextul în care aș vrea să subliniez importanța dietei dincolo de tractul digestiv. Artrita reumatoidă este o afecțiune auto-imună în care sistemul imunitar, supra-excitat de diverși stimuli, ajunge să atace țesuturile din închieteruri considerîndu-le nocive. Nu face asta pentru că a luat-o brusc razna, ci pentru că a primit de-a lungul timpului mult prea mulți stimuli care l-au forțat să devină extra vigilent. Bolile auto-imune sunt corelate în numeroase surse cu inflamațiile la nivelul intestinului, în special cu leaky gut (permeabilitate crescută a intestinului subțire) care permite compuților toxici sau insuficient digerați să treacă de peretele intestinului subțire. Aproximativ 60% din sistemul imunitar este localizat de-a lungul membranei intestinului și de fiecare dată cînd elemente dăunătoare trec de această membrană, sunt verificate de sistemul imunitar. Orice este identificat ca nefiind la locul său sau în cantități, la dimnesiuni mai mari decît ar fi firesc, produce o reacție – este datoria sistemului imunitar să lupte împotriva dăunătorilor, provocînd astfel inflamație după inflamație pentru a ne apăra. Reactivitatea sistemului imunitar crește în timp, acum am spus, devine supra-vigilent, atacînd țesuturi din corp care sunt similare ca structură cu acei compuși care au pătruns nepermis printr-o membrană intestinală slăbită.
Eu nu am primit niciodată un diagnostic medical de poliartridă reumatoidă (denumirea oficială). Am avut o tentativă în 2015 de a merge la un spital în București pentru investigații – cu intervenții de la o prietenă din sistemul medical (mulțumesc, însă odată, Andreea) mi s-a făcut o programare, pe care nu am putut-o onora din cauza, culmea ironiei, unei probleme gastro-intestinale. Mai exact o toxinfecție alimentară urîtă, care m-a imobilizat la pat timp de trei zile. Mîna lui Dumnezeu o consider astăzi pentru că nu aș fi ajuns decît la tratament medicamentos cu antiinflamatoare, unele dintre cele mai rele medicamente pentru aparatul digestiv.
Am trăit șase ani cu această problemă, am avut perioade mai bune și mai rele. Au fost luni de zile în care nu am putut găti, cel mai afectat fiind degetul arătător de la mîna dreaptă. Dimineața făceam fără abatere cîteva minute de exerciții de dezmorțire pentru că la trezire mîinile mele erau aproape înțepenite și încheieturile degetelor dureau foarte tare. Am epuizat tuburi de Diclofenac, nu plecam de acasă fără el pentru că nu știam cînd mă apucă. Degetele mari de la ambele mîini au fost pe rînd deformate de inflamații, ultima oară acum un an. În ultimele luni înainte de miracol am renunțat la a mai spăla vasele pentru că devenise un chin să manevrez farfuriile și oalele mai grele, riscam să cumpărăm seturi noi în fiecare lună din cauza neîndemînării mele.
La toate aceste neplăceri fizice s-au adăugat mai subtil sau mai intens tot felul de stări de oboseală nejustificată și tristețe asociată gîndurilor că voi sfîrși cu mîinile înțepenite, incapabilă să mai tai o ceapă de la o anumită vîrstă încolo.
A dispărut totul și nu pot identifica niciun alt motiv decît eliminarea glutenului din dietă, o proteină de grîu despre care s-a demonstrat că are un rol major în declanșarea inflamațiilor la nivelul intestinului și nu numai. Nu mai am dureri, nu îmi mai înțepenesc degetele, mi-am recăpătat flexibilitatea complet. Singurul lucru cu care am rămas este o ușoară deformare a degetului arătător în locul în care cu siguranță am avut maximum de inflamație.
Îmi amintesc cum în urmă cu cîțiva ani, înainte să mă apuc de studiul nutriției, zîmbeam disprețuitor în fața curentului gluten-free. Așa cum știu că o fac mulți dintre cititorii mei astăzi. Mi se părea absurd ca o cereală care ne-a hrănit atîtea mii de ani să fi devenit dintr-odată unul dintre cei mai mari dușmani ai noștri. Între timp am găsit explicațiile (vezi articolul acesta) și o dojenesc blînd pe Elena mai tînără, sfătuind-o în același timp să nu respingă teorii doar pentru că nu sunt norma acceptată de majoritate.
Dieta gluten-free va fi normă de acum înainte pentru mine, motiv pentru care vei găsi din ce în ce mai des rețete de acest fel aici pe blog. Nu le scriu decît pe cele foarte reușite, astfel încît cine le încearcă să capete încredere că fără gluten nu echivalează cu fără gust sau textură. Le scriu și pentru multele mele cliente care au simptome de sensibilitate non-celiacă la gluten și care simt o îmbunătățire majoră a simptomelor în numai cîteva săptămîni după ce elimină acest ingredient din dietă.
Dacă te întrebi cum poți afla dacă ai această sensibilitate la gluten sau nu, vezi în acest articol lista cu cele mai des întîlnite simptome asociate. Din experiența cu clientele mele știu că medicii nu iau în calcul așa ceva. Dacă iau, recomandă teste de alergie, iar sensibilitatea non-celiacă la gluten nu este detectată printr-un astfel de test. Cea mai sfîntă metodă de verificare este dieta de eliminare, urmată de challenge tests care să coreleze simptomele cu reintroducerea glutenului în dietă.
Mîine revin cu o rețetă de prăjitură fără gluten absolut fabuloasă! E cu fructe de pădure, cred că încă mai găsești la piață, deci mă grăbesc să public ca să o poți testa.
Sper ca informațiile din acest articol să te ajute pe drumul tău spre sănătate și vitalitate!
Buna Elena,
In ce articol pot gasi lista cu cele mai des întîlnite simptome asociate sensibilitatii la gluten?
Mi-a scapat… 🙂
http://www.sufletpentruhrana.ro/viata-fara-gluten-o-reteta-de-crackers-gluten-free/